Conferința de presă este percepută, în mod obișnuit, ca un act de comunicare. În realitate, ea funcționează mai degrabă ca un ritual instituțional. Nu prin conținutul declarațiilor, ci prin forma repetată în care acestea sunt livrate. Spațiul în care are loc acest ritual este una dintre componentele sale centrale.
Nu a fost o criză.
Nu a fost un scandal în sens clasic.
A fost o propoziție spusă într-un context greșit.
La început de an, reafirmăm un principiu esențial pentru #mediulinstituțional, #corporativ și #politic: #protocolul nu este formă fără fond, ci un instrument strategic de prevenție, coerență și credibilitate.
Ritualul este forma vizibilă a continuității. Într-un mediu instituțional marcat de schimbare, el funcționează ca o ancoră temporală, menținând identitatea dincolo de indivizi. Ritualul nu este despre trecut; este despre stabilitate în prezent.
Protocolul nu este doar un sistem de reprezentare externă, ci și un instrument intern de filtrare. Dincolo de funcția sa vizibilă, el operează ca un mecanism de selecție, delimitând cine poate funcționa coerent într-un cadru instituțional și cine rămâne în afara lui. Această selecție nu este formalizată, dar este constantă.
Nu orice formă de protocol produce autoritate. Uneori, produce exact opusul. Diferența nu stă în reguli, ci în intenția care le susține și în modul în care acestea sunt integrate în comportamentul instituțional. Aici apare ruptura dintre protocolul autentic și formalismul defensiv.
Incongruența comportamentală apare atunci când mesajul declarat, statutul asumat sau poziția formală nu sunt susținute de comportamentul observabil. În mediul instituțional, acest tip de ruptură nu trece neobservat. Dimpotrivă, este detectat rapid, chiar dacă rareori este formulat explicit. Protocolul joacă un rol central în prevenirea sau,...
Puterea instituțională este rareori exercitată exclusiv prin decizie sau autoritate formală. În majoritatea contextelor relevante, ea este mai degrabă percepută decât demonstrată. Iar ceea ce este perceput devine, în practică, realitate operațională. Protocolul se află exact în acest spațiu: între puterea formală și percepția ei.
Protocolul este adesea perceput ca o colecție de reguli formale, menite să ordoneze interacțiunile oficiale și să prevină erorile de conduită. În realitate, această perspectivă este reductivă. Dincolo de aparență, protocolul funcționează ca un sistem de semnale strategice, prin care o instituție își afirmă poziția, își gestionează autoritatea și...